Centrul de terapii si prevenție
Viziteaza-ne
Calea Bucuresti 54, Et. 1, Brasov
Suna-ne
+4 0771 423 197
Trimite-ne un mesaj
contact@terapiileia.ro
Program
Lu - Vi: 9AM - 9PM

Acneea, neacceptarea sinelui și Reiki

Conform medicinei alopate, acneea este o afecțiune a epidermei care nu pune viața în pericol. În funcție de momentul și forma pe care o dezvoltă, aceasta este clasificată în: juvenilă, a adultului si rozacee.

Cauza principală este hipersecreția glandelor sebacee care este urmată de formarea punctelor negre, a punctelor albe, a comedoanelor, papulelor și chisturilor în forma agravată. Pentru această disfuncționalitate a glandelor a fost identificat Propionibacterium acnes. Însă, prezența acestuia în flora microbiană a pielii este absolut normală, asta înseamnă că el se găsește și pe tenul persoanelor care nu suferă de acnee.

Majoritatea tratamentelor cu antibiotice nu sunt eficiente decât pe cel mult perioada administrării medicației. Efectele secundare după o astfel de cură sunt foarte multe: scăderea imunității, distrugerea florei intestinale, dezvoltarea rezistenței la antibiotice, sensibilizarea pielii.

De aceea, se recomandă adoptarea unui program bine pus la punct de igienă, un regim alimentar care să conțină cât mai multe fructe și legume, evitarea zahărului, prăjelilor si a produselor procesate, identificarea alergiilor alimentare,evaluarea echilibrului hormonal și bineînțeles hidratarea corpului.

Atunci când încercăm să ne refacem stilul de viață renunțând la alimente și comportamente care ne făceau o oarecare plăcere pentru a obține un ten mai curat și nu avem rezultatele pe care le așteptam, apar frustrările. Acestea sunt greu de gestionat deoarece nu vedem rostul efortului daca nu vin și schimbările dorite.

În acest moment este nevoie să privim situația puțin mai profund. Conform cauzelor spirituale ale bolilor, acneea este cauzată de neacceptarea propriei persoane. Cei care suferă de această afecțiune nu se plac pe sine și luptă împotriva lor. Această explicație are sens pentru acele persoane care sunt conștiente de motive: un segment al corpului care nu le place, anumite insulte și reproșuri venite din partea persoanelor semnificative, eșecul în anumite acțiuni. Dar, pentru ceilalți nu va avea.

Aici este important de precizat faptul că în primii 3,4 ani de viață suntem precum un burete și nu avem capacitatea să distingem dacă informațiile din jur sunt constructive sau nu, însă aborbim tot. Așadar, se pot forma temeri, frici, motive de rușine, limitări fără ca noi să știm acest lucru. Pe baza acestor programe implementate în mica copilărie noi vom acționa și reacționa cât timp vom trăi. Partea bună este ele se pot reformula astfel încât să creștem calitatea vieții.

Atunci când ne lovim de rezultatul slab al efortului nostru, aceste sentimente de rușine, de a nu merita, de a nu îndeajuns de bun, frustrare, frică se repetă și astfel se amplifică efectul negativ pe care îl au asupra noastră atât la nivel fizic, cât și emoțional.

Stima de sine scăzută care apare în urma unei astfel de perioade ne afectează viața în totalitate, putând conduce la neasumarea anumitor obiective, depresie, retragere și chiar izolare.

În acest scop putem folosi terapia Reiki. Această energie este canalizată prin mâinile terapeutului, iar însoțită de simbolurile pentru vindecare emoțională și putere ajută la curățarea acestor blocaje. Tratamentul este blând, pacientul poate resimți un val de căldură, înțepături ușoare sau nimic. Prezența acestor senzații nu influențează cu nimic, eficacitatea fiind la fel de mare. Uneori sunt suficiente doar 2 ședințe, însă există cazuri în care terapia se întinde pe mai multe săptămâni.

Multumesc,

Raluca I.

Te iubesc, femeie!

Azi, acum si aici pot sa scriu cu detasare despre aceste lucruri fara sa plang, sa ma lamentez si sa pun pasiune in ce spun. Si pentru asta mi-a trebuit mult timp sa reusesc sa ajung sa astern aceste randuri pe hartie.

Azi scriu despre mine si despre sufletul meu. Azi realizez cat de putin m-am iubit, cat de putin m-am respectat si m-am apreciat. Si toata viata mea am cautat iubirea sub diverse forme. Am cersit iubirea, am mimat iubirea, am interpretat diverse roluri: de iubita, amanta si sotie.

Toata viata mea mi-am dorit sa fiu in centru atentiei, si asta datorita unei mame preocupate de cariera si apoi de geloziile pentru tata. Aparent, provin dintr-o familie extrem de educata si de culta, care mi-a ajutat foarte mult. II multumesc mamei pentru ceea ce m-a invatat doar ca draga de ea, mi-a dat si fricile ei, si credintele limitative si am purtat multa vreme traumele arborelui meu genealogic. Am fost un copil ascultator si mult prea sensibil pentru vremurile ce au urmat. Eu credeam ca toata lumea e buna si draguta ca acasa si mi-am luat-o de atatea ori. M-am identificat totusi cu Scarlett O’hara din Pe aripile vantului,cu povestile cu zane ale fratilor Grimm si cu luptatori daci. Am fost si sunt o mare calma si linistita dar foarte adanca. Avand doua nume, Oana Catalina, am imbinat tenacitatea si darzenia fiicei lui Stefan cel Mare cu creativitatea si romantismului Catalinei din Luceafarul.

In lumea povestilor de dragoste, am trait o multime si cum spuneam, am cautat iubirea in toate formele ei. Iubirea ludica, carnala, frateasca, parinteasca si pe cea spirituala. Am avut nevoie de validari si de confirmari a ceea ce sunt, a ceea ce vreau sa devin, am simtit nevoie mereu de apartenenta a unui grup. In toate relatiile mele a guvernat frica de abandon si de singuratate, foarte adanca imprimate prin mostenirea genetica de pe linia mamei. De la tata am luat totusi curajul sa fiu corecta si sa ma tin de cuvant. Pana acum 2 ani nu am avut curaj sa ma uit in mine, am avut tentative dar sa-mi infrunt intunericul si balaurii din mine, ei bine, nu!

Am avut atatea masti si am jucat atatea roluri incat uneori si eu am uitat cine sunt. Prea cocolisita si cu o mama sufocanta, am fost copilul rebel care a facut mereu de-a-ndoaselea decat mi-i se spunea. Am incalcat reguli doar de dragul teribilismului si am incasat umilinte si jigniri doar de dragul de a fi intr-o relatie. Compromisuri cat carul. Boli dezvoltate si tot tacamul. Toate fricile mamei mele mi-au fost transmise si am experimentat tot ce mamei i-a fost frica sa nu mi-i se intample.

Cand am inceput sa fac curatenie inauntrul meu toate provocarile au venit peste mine ca sa vad pe unde sunt. Sunt bine sau nu. Am eu atata lumina pe cat declar? Sunt pe calea cea buna? Etichetari cat cuprinde, despartiri de prieteni, rude, familie. Si da, am ramas pe drumul meu, am stiut cumva ca sunt pe drumul bun. Am avut 2 soti si multe povesti de dragoste. Am un trecut savuros si spumos. M-am pus la zid si am dat in mine cat am putut, m-am invinovatit pentru ca nu sunt o mama buna, ca nu sunt o sotie buna sau o prietena buna, ca nu am fost fiica dorita de mama si de tata, ca nu i-am ascultat, ca sunt oaia neagra a familiei care a divortat, care a dansat in bar de noapte sau care a defilat pe scena ca manechin(nu eram etichetate tocmai bine). M-am dus in lumea barbatilor si a finantelor tocmai sa-mi demonstrez mie ca nu sunt un simplu umeras de haine care se plimba pe scena si invarte barbatii cum vrea ea. Mi-am pus cenusa in cap cand am divortat si lumea se uita la mine ciudat. Am avut prietene care nu au mai vorbit cu mine de frica sa nu le “fur”sotul. Am plans pe umarul lui tata ca femeile ma invidiaza, barbatii ma vor doar ca trofeu si foarte putin vad si sufletul meu…..Asta pana la provocarea cu fetita mea. Atunci egoul meu a fost pus la mare incercare si mi-am resetat toate valorile. Si totusi, sotul m-a parasit spunandu-mi ca nu ma mai iubeste. II multumesc pentru ca a fost atat de sincer si cred, ca i-a trebuit mult curaj sa faca asta. M-am comparat cu alte femei, cu amanta sotului, cu prietene, cu vedete. mi-am zis ca altele au noroc si eu nu. Ca sunt frumoasa dar barbatii cauta doar aventuri si nimic mai mult. Increderea si stima mea de sine erau atat de jos incat viata asta mi-a demonstrat: cand o sa te iubesti pe tine?

Si cu fiecare persoana pe care eu o ajutam, cu fiecare gest de maica Tereza, cu fiecare : vreau sa te ajut” ma indepartam mai mult de mine, nu ma validam deloc si depresia era la ea acasa. Toti fugim de ceva si refulam undeva, ca este joc de noroc, alcool, shopping, munca sau droguri, de fapt, sufletul nostru este ignorat si nu avem curaj sa ne privim cu adevarat. sa recunoastem cine suntem si ce putem face pentru noi. Cu ce ma pot schimba eu pentru mine? Cum ma iubesc eu pe mine? Uitandu-ma in oglinda nu m-am placut, mereu m-am vazut prea grasa, prea slaba, prea inalta, prea pistruiata, prea normala…..nu mi-am validat nici corpul fizic, nici pe cel mental si nici pe cel emotional. M-am maritat cu un misogin care sa-mi demonstrez inteligenta in fata lui, m-am dus in zona financiara ca sa-mi demonstrez ca pot sa fiu si frumoasa si desteapta, am facut mereu ceva ca sa demonstrez ceva. Nu am lasat lucrurile sa curga normal si asta denota dintr-un control exagerat, specific zodiei mele de Leu. Si uite asa, m-am mintit pe mine, am facut misto de mine, si apoi m-am mirat de ce patesc ce patesc….pai cine era de vina? Nimeni altcineva decât eu.

Anul trecut am inceput sa ma onorez pe mine si sa ma iubesc, sa fac lucruri dragi sufletului meu, nimic ca trebuie ci doar din placere, am incetat sa mai fac compromisuri, am invatat sa spun si nu, am invatat sa spun lucruri;or pe nume,sa ma pun pe primul loc in viata mea. Sa nu am nevoie de nimeni ca sa fiu fericita. Eu sunt fericita cu mine.

Si da: ma uit in oglinda si zic: Te iubesc femeie cu toate defectele tale, cu toate imperfectiunile si greselile vietii. Invat din lectii, corectez si daca e necesar devin o varianta mai buna a mea. Si da, am avut curaj sa joc in prima mea piesa de teatru. Urmeaza un proiect maret pe care as vrea sa-l indeplinesc si stiu ca Universul tot va lucra pentru asta.

Te iubesc, femeie!

Terapia Muzicala- Cantece de suflet cu Tica Luminare & Karma

Dragii mei,

Universul asta, dragul de el, este foarte dragut si cu un simt al umorului foarte dezvoltat asa cum ne-am obisnuit de ceva vreme. Nu mai e o noutate ca atunci cand spui si declari ceva lucrurile se intimpla in directia aceea…..si ce frumos se aseaza.

Intotdeauna am urmat semnele si am ascultat ce e nevoie sa primesc pentru mine si cei din jurul meu. Am observat ca am o putere mare de materializare si ceea ce verbalizez sau gandesc aceea atrag. Dar caile….o Doamne, caile sunt de fiecare data altele si ma surprind de fiecare data. Nu mi-i se dau aceleasi teme pentru ca m-as plictisi si viata mea ar fi prea monotona. Eu, avand un centru de terapii alternative si de preventie am adus si doresc sa ajut oamenii prin diverse metode sa-si vindece sufletul cu lumina si iubire, sa-i fac sa constientizeze ce potential au in ei, sa le dau metoda de a reusi singuri sa treaca peste obstacole, sa nu mai fim atat de dependenti de pastile sau de diverse terapii….incluzandu-ne aici si pe noi. Stiu ca suna ciudat dar oamenii trebuie invatati ca pot reusi si singuri.

Cu vointa, cu munca, cu pasi mai mici sau mai mari, fiecare pe drumul lui, in ritmul lui. Dar stiu ca se poate si ca oricine poate sa faca pasi daca vrea si se deschide. Oricum pentru cei care nu mai au alternativa este un “must have” de-a face pasi in directia trezirii spirituale si vindecarea bolii lor. Stiu multe cazuri in care lucrurile au functionat si boala a disparut. Terapia muzicala este una dintre cele mai la indemana terapii pentru a rezolva depresii, anxietati si a ne intoarce inspre noi. Am descoperit in cantecele lui Tica Luminare si a formatiei Karma versuri atat de profunde si cu o incarcatura emotionala extrem de sensibila. Mie personal mi-au atins butoane emotionale si am eliberat prin plans lucruri vechi puse acolo adanc in suflet pe care le credeam deja rezolvate si se pare ca inca mai era ceva de scos din moment ce am plans. Plansul, sa ma intelegeti, face foarte bine, este o curatare benefica pe dinauntru exact ca dusul pe dinafara.

Astea fiind zise am hotarat sa aduc cateva albume la Centru Leia pentru a le oferi oamenilor posibilitatea unei terapii, cum ziceam, la indemana oricui. Putem sa ascultam un album in masina, seara inainte de culcare. Si uite cum viata si Universul isi face aici simtita prezenta. Fetita mea a facut sambata o criza de convulsie si pentru ca trebuia sa stau cu ea in spital pana isi revine ca sa putem merge acasa am luat CD player-ul cu mine si-i l–am pus sa asculte. Dintr-odata ea a devenit mult mai calma si cumva cumva nu a mai fost asa de agitata, nici confuza.

Azi dimineata m-a rugat sa asculte din nou melodiile la casti si mi-a zis: Mama, ce melodii frumoase si ce om bun e ce-l care canta. Am ramas atat de impresionata incat am vrut sa impartasesc cu voi experienta noastra. Nu stii niciodata cui poti sa fii de folos si cat bine poti face. Asadar, chiar functioneaza terapia muzicala pe bune. Si inca un caz, un baietel a venit la centru si a vazut afisul Karma si mi-a spus asa de nonsalant: te rog imi poti da si mie un CD si un autograf al celui care canta?

Asadar, ce alte semne sa mai avem nevoie pentru a intelege ca muzica folk este o muzica a sufletului. Multumim artistului pentru implicare, dedicare si talent.

Cu drag, sa ne fie de folos,

Oana-Catalina

Viata ca un miracol

Cand ne nastem invatam sa facem lucrurile de baza….mancam…dormim…facem caca si pipi….si asteptam mangaieri. Cand crestem invatam sa ne descurcam singuri, sa putem sa ne orientam in camera, sa mergem, sa comunicam ce avem de spus si sa cerem ce avem nevoie. Cu timpul ne dorim sa imbunatatim lucrurile despre noi si ne educam, traim diverse stari, experimentam de la emotii pozitive la cele negative. Suntem un templu unic si irepetabil avand inmagazinate in creierul nostru memoria ancestrala adusa cu noi de generatii si de generatii. Suntem vii, puri si inocenti, credem si facem tot ce credem noi ca putem, fara frica, cu multa credinta si dorinta de recunoastere si de atentie. Tanjim dupa atentie si dragoste….o da! Asta facem toti fara exceptie.

De la cel mai mare criminal pana la cel mai mare credincios, fiecare in felul lui, cu resursele lui, cu capacitatile lui asta facem. Chit ca vrem sa ne izolam, sa fim dragastosi, sa salvam lumea, sau sa fim sfatosi asta facem: atragem atentia cumva asupra noastra. Eu sunt aici…ma vezi? Daca nu primim raspuns, ne izolam,sau ne infuriem sau ne suparam sau poate ca scriem o carte….cum spuneam fiecare cu resursele lui. Trecem prin viata asta avand la baza cunostintele acumulate din familie, de la prieteni, invatatori, profesori, din carti, de la cursuri diverse. Suntem mereu noste cautatori de sens. Despre adevar, despre ce e viata asta, de unde venim si incotro ne ducem…si cam care e treaba noastra pe aici. Unii inteleg mai repede, unii niciodata….depinde de fiecare ce si-a ales.dar cu siguranta viata te pune in diverse situatii, cu multe provocari, cu multe mingi la fileu trimise sa vada cum reactionezi.

Te testeaza. Mai poti? Si tu raspunzi in felul tau unic. Asa cum crzi ca e mai bine pentru tine si pentru ceilalti. Daca am reusi sa ne vedem prin ochii ingerilor viata ar fi multa mai frumoasa. Venim cu diverse teme de rezolvat in viata: unii cu smerenie, altii cu iertare, altii despre iubire, altii despre rabdare. Fiecare cu tema lui si pe drumul lui. Noi credem ca apartinem cuiva sau ca cineva ne apartine.Si eu am crezut asta, ca familia va fi mereu langa tine, ca ai o casa, o masina, un job…un sot. Doar cand incepi sa pierzi din ele iti dai seama ca esti doar tu cu tine in papucii tai si restul sunt doar povesti. Copiii nu sunt ai nostri, ne-au fost dati sa-i crestem dar nu ne apartinem. Doar trupul asta este al nostru. Avem un templu de care sa avem grija. Realizam cumva la un moment dat ca suntem aici sa experimentam si sa intelegem ceva din trecerea noastra prin asa numita viata. Eu pot vorbi doar din experienta mea si sustin cu tarie ca viata este un miracol.

Noi suntem miracole si orice poate face miracole daca vrea. Miracol este nasterea, miracol este schimbarea, miracol este moartea, miracol este invingerea unei boli, miracol este atunci cand doi oameni se iubesc, miracol este atunci cand ramai viu. Te uiti pe strada si vezi cati merg pe drum dar au ochii morti? merg, executa dar nu mai raspund decat la comenzi simple. Eu ii vad pe strada. Sa ramai viu este atunci cand iti cobori mintea in inima, cand iti asculti sufletul, cand poti sa gandesti limpede si drept, cand ai propriile opinii, cand nu te lasi manipulat, cand nu trebuie sa faci nimic doar ca trebuie, cand stii sa razi dupa un necaz mare. Toti avem provocari cum ziceam. dar daca poti sa ramai verde, optimist si increzator in tine si in viata dupa ce ai pierdut parintii, casa, sotul, jobul si aproape sa-ti pierzi copilul…cand ai trecut prin experiente cutremuratoare, cand ai reusit sa te ridici dupa un viol, sa mai poti sa zambesti cand cineva te-a tradat, sa poti sa vindeci pe cineva cu care te-ai batut,sa primesti in casa ta pe cel care a vrut sa te bata, sa faci pace cu cel care te-a mintit, tradat, inselat, sa faci pace cu tine, sa te ierti pe tine pentru toate astea, sa multumesti vietii pentru toate aceste provocari, sa reusesti sa te ridici de jos si sa faci ceva cu viata ta, sa mai crezi in iubire si in lucruri frumoase, sa nu fii dezamagit cand cineva iti intoarce spatele, cand cineva te lasa balta si cineva te barfeste…sa poti sa faci toate astea iti trebuie mult curaj.

Si,da atunci esti inca viu. Eu, zic ca viata este frumoasa, merita traita din plin. De ce sa mai suferim daca a facut-o Christos pentru noi, el ne-a luat pacatele ca noi sa fim fericiti? Am invatat ceva din asta? Am reusit sa ne depasim conditia de martiri, de victime sau de salvatori? Viata este un miracol, ca respiri, ca vezi, ca mergi, ca ai un acoperis deasupra capului, ca simti este minunat. Candva as fi spus….astea sunt prostii dar daca nu as fi trecut prin toate astea acum nu as fi avut ce sa impart cu voi. Esecul nu exista. Capitulam cand vrem noi sa o facem. Din lene, din lasitate din comoditate din n motive. Eu nu mai pot? Pe bune? Ba poti, sunt convinsa ca poti. Viata incepe acolo unde se termina comfortul. De abia de acolo incepi sa traiesti cu adevarat. Viata e un miracol. Tu esti un miracol cel ce citesti. Pariez ca zambesti acum. Suntem un templu unic irepetabil si al naibii de frumos. Descopera-te. Azi, aici acum. Uita-te in oglinda si spune: Eu sunt un miracol. Azi o vei spune mental, maine poate chiar zambesti, poimaine mai cu convingere, pana incepi sa crezi cu adevarat. Joaca-te, ce ai de pierdut?

Sa ne fie de folos tututor.

Oana Catalina

Acceptare

Noi, oamenii, ne incrancenam si facem lucruri diverse ca o lupta, lupta cu noi insine. Atunci cand ne luptam vrem sa detinem controlul. Controlul deriva din ego si din : “eu sunt mai bun decat tine Doamne” si atunci El te lasa sa faci tot ce- ti trece prin cap. Daca vrei sa te dai cu capul de pereti, daca vrei sa te imbeti, sa joci la pocker, sa te prostituezi, sa sari in cap….sa mergi intr-o relatie sau sa stai intr-un job care nu te reprezinta poti sa o faci. Dar tot lupta se cheama.

Sa te lupti ca femeia brava de la 48 incoace din Caragiale sau sa te lupti cu sistemul medical, administrativ sau orice alt sistem tot o lupta este. Si o fuga de tine, de a face pace cu sinele tau, cu sufletul tau si a sta de vorba cu el. Mintea imi spune atatea cuvinte pe minut incat uneori imi e greu sa ma urmaresc pe mine insami. Este minunat sa pot uneori sa fac liniste si sa ma ascult pe mine, cea fara ego, cea fara asteptari si cea fara pretentii.

Si cine ma stie, stie ca am avut multe la viata mea. Copiii au venit in viata mea sa ma invete rabdarea, fostul sot sa ma invete iertarea si iubirea neconditionata, iar majoritatea provocarilor au venit sa ma invete acceptarea. In momentul in care am acceptat tot ceea ce sunt si m-am iubit asa cum sunt si m-am acceptat cu bune si rele, cu lumina si intuneric, lucrurile au inceput sa se aseze in matca lor. Am reusit sa vad dincolo de val si sa fac pasi in directia buna. Lectia cea mai mare de acceptare a venit de curand de la un suflet atat de luminos incat am crezut ca nu e real. Un om care si-a depasit toata conditia fizica si emotioanala si a acceptat ceea ce este. Sa faca misto de el insusi este o dovada a inteligentei emotionale. Un om atat de frumos in structuri.

Stateam si il ascultam si lacrimi imi curgeau pe obraji. Este un om cu tetraplagie spastica care este regizor, care zboara si merge singur. Un om pentru care nu au existat limite si am inteles ca el a inteles si si-a acceptat conditia. Nu a fost o lupta cu el insusi ci o acceptare a ceea ce este. Si cand faci un pas si iesi din zona de confort, Dumnezeu face zece pasi catre tine si- ti scoate in cale ajutoare si drumul devine lin, nu mai este chin. Acceptarea te face sa accepti ca nu esti singur, iar credinta ca exista un plan divin pentru tot si toate.

Si am inteles ca noi singuri ne putem cele mai mari limite, ne dam cu stangul in dreptul si ne mintim cel mai mult. Noi fugim de noi insine si ne este frica sa stam de vorba cu noi pentru ca nu am sti pe cine sa mai dam vina. Acceptare ca suntem si inger si demon si lumina si intuneric si bine si rau, toate in corpul asta al nostru care uneori da pe afara….si ne intrebam oare eu unde sunt in toate astea? Eu, ala frumos, destept, prost, chinuit, rau, bun, elegant, vesel, trist, oropsit, nervos, calm, fericit sau nefericit? Unde sunt eu? Cand accepti ca esti toate la un loc, femeie si barbat si copil si ai toate in tine si uneori explodezi, uneori te iubesti si uneori te urasti….cand accepti ca esti toate astea la un loc, cu bune si rele se face pace.

Dupa furtuna intotdeauna iese soarele si niciodata dar niciodata nu o sa fie doar soare sau doar furtuna. Va fi un echilibru intre cele doua. Dar primul pas este acceptarea. Cand tu faci un pas Dumnezeu face zece. Sa ne fie de folos tuturor si mie ca am putut sa scriu si voua ca ati citit si stiu ca ati inteles. Bucurati- va pentru tot ce vine peste voi. Toate au un scop.

Cu drag,
Oana Catalina Gitlan
Co-fondator Centru Leia si Presedinta Asociatiei Lumina si Iubire

Cu drag,
Oana Catalina Gitlan
Co-fondator Centru Leia si Presedinta Asociatiei Lumina si Iubire

Cat ne pretuim pe noi?

Daca cineva mi-ar fi pus intrebarea asta acum 20 ani, as fi spus cu siguranta ca 100%. Ceea ce, pe undeva, era adevarat. Doar ca era o pretuire de alta natura decat cea de acum. Puneam pret pe haine, pe pantofi, pe machiaje, pe distractii ( club, discoteca, terase). Banii mei erau impartiti in a cheltui pentru partea mea emotionala si partea mea trupeasca. Dupa cum am aflat mai tarziu, noi suntem trup, minte si suflet. Doar ca eu investeam in mine, ma pretuiam si ma iubeam doar 50%. Hainele reprezinta un lucru necesar cu siguranta. Ma uitam zilele trecute intr-un magazin si am vazut o pereche de pantaloni de in care costau 210 lei, o pereche de pantaloni sic, nu zic nu, erau frumosi repet, dar ii porti o vara si atat….Cu toate astea doamna din magazin mi-a spus ca are incasari in acea zi de 5000 lei. Am realizat ca depinde doar de noi in ce vrem sa investim. Eu de ceva vreme investesc in carti, in cursuri de dezvoltare, in cursuri de a- mi aduce un raspuns pentru vindecare, spiritualitate.Si am inteles intr-un final, cu oamenii in cabinet stand de vorba, ca este strict alegerea noastra unde ne cheltuim banii: unii dau banii pe mancare, altii pe haine, altii pe croaziere, si foarte putini pentru suflet. Majoritatea care nu au mai vorbit demult cu sufletul lor si care investesc putin in acest domeniu prezinta stari de depresii, anxietate, stress, atacuri de panica…nu se regasesc, sunt anxiosi, au fobii. Stiu din proprie experienta ca viata iti da exact ceea ce ai nevoie la momentul respectiv si iti da semnale ca ceva nu este in regula cu tine…daca tu ignori asta atunci apare si boala. Asa ca dragii mei, “Cat te pretuiesti tu pe tine?”. Unii o sa raspunda ca viata nu are pret…si totusi atunci cand trebuie sa mearga sa dea bani la stomatolog sau la doctor sau la terapeut spun ca nu au bani….pentru ca ei aleg sa hraneasca trupul mai mult. Si atunci vin si repet, este strict alegerea noastra unde vrem sa fim, unde investim in noi, si cat ne dorim sa ne ajutam si sufletul nostru drag, inima, sinele sau cum vreti sa-i spuneti sa respire si el, sa-l bagati in seama si sa vorbiti cu el.

Acum stim cu toti ca banii sunt o energie…ei vin si pleaca, important e sa-i cheltuim cu bucurie fie ca alegem una sau alta. Repet, este in regula sa platim pe ceea ce ne face noua bine, sa fim impacati cu noi ca am facut alegerea cea mai buna. Taberele de dezvoltare personala sau de spiritualitate, workshopuri sunt binevenite cand nu ne mai regasim pe nicaieri si cand nimic nu merge asa cum stiam noi ca functioneaza.

Si atunci ne punem intrebarea? Cat ne iubim pe noi? Cat ne pretuim si cat vrem sa recunoastem ca avem nevoie sa vorbim si cu sufletul nostru, ca vrem sa eliberam anumite frici, ca dorim sa ne cunoastem pe noi cu adevarat si ca vrem sa fim cu noi insine.

Tu, suflete drag, care citesti acum articolul asta, iti multumesc ca ti-ai dat voie sa accesezi cunoasterea si sa-ti doresti mai mult decat partea materiala, mai mult decat zice societatea ca trebuie sa avem ca sa fim fericiti si ca suntem pe drumul nostru, cu temele noastre si cu visele noastre. Sa nu uiti draga suflete sa te iubesti pe tine, sa te pui pe primul loc si sa-ti acorzi timp si resurse pentru a te recunoaste si a te regasi.

Despre iubire

Am promis acum o luna ca voi scrie un articol nou.Doar ca articolul nu vine atunci cand vrem noi ci atunci cand este necesar sa fie scris. Si astazi este ziua cand am simtit ca pot asterne pe hartie gandurile mele….asezate, calme si cu sens ))
Read More