Numele meu este Lucia Moglan și sunt de formație hotelier, filolog și terapeut.
Sunt o fire scotocitoare (în cel mai bun sens al cuvântului), iubesc lectura, natura, oamenii și lumea cu tot ce înseamnă ea. Consider traiectul existențial - per ansamblu - un șir parțial inconștient, parțial conștient de evenimente, lucruri și situații, o împletire de cunoaștere acumulată, mediată și nemediată în același timp; această succesiune fiind guvernată, la un nivel determinat, de supraconștient).
Mai departe, dacă sunt activate toate cele trei stadii, intră în rol Supraconștiința. Aceasta, pe scurt. De mic copil, am trăit cumva sentimentul, convingerea Absolutului, indiferent că intelectualii și filosofii L-au numit Supraconștiința, Sursa, Principiul Unic, divinitate sau că oamenii I-au spus simplu, Dumnezeu. Personal, eu așa am fost învățată să-I spun și n-aș vrea să mă cramponez aici de prea multe concepte ori noțiuni (și așa, pentru mintea didacticistă, care bodogăne de o viață, tentația e mare).
Parcursul meu în această viață a fost unul fluctuant, atipic - probabil și pentru faptul că eu, ca structură, îmi explic viața prin deflexiuni. La urma urmei, întreaga noastră familie umană a experimentat și experimentează acest tipar, câtă vreme ne aflăm într-un proces de vindecare. Dar, de bună seamă, există și alte explicații de substrat. Din fire autodidactă, am avut întotdeauna o curiozitate de căutare crescută (întrucât nu am fost învățată „să fiu”, ci „să devin„). Încă din adolescență mă pasionează anatomia, filosofia, știința sufletului, viața de dincolo, studiul potențialului uman și arta - inspirată îndeosebi de draga mea doamnă dirigintă și de bunica mea, o ființă deosebită, care a văzut lumina zilei dincolo de Prut. Dobrogeancă prin adopție și femeie multi-înzestrată, a reușit să îmi transmită aproape toate aptitudinile, inclusiv cele legate de terapeutică. Menționez că din 2002 - anul nașterii fiicei mele -, în urma unor puternice șocuri emoționale, care oricum nu erau printre primele, am început să studiez domeniul terapeutic, ca și cum mai lipsea ceva din întreg.
Relativ la aspectul spiritual, consider că Adevărul nu se găsește în limitarea vreunei religii; așadar nu poate fi redus la cadre, iar viața e mai degrabă un mare puzzle, nu un șir succesiv de secvențe, așa cum ne- am obișnuit - deși aparent lucrurile se petrec astfel. Dacă în copilărie visam să ajung artistă (la fel cum visa bunica mea), la un moment dat, am simțit să aleg profesia de terapeut (uneori cred că profesia ne alege pe noi) întrucât am reușit să înțeleg diferența dintre job și vocație, știind că nimic nu e mai înșelător decât să te lași influențat - de convenții, familie, societate - să îți alegi, ghiciți ce?! Un job. Judecați mai departe consecințele acestui tip de alegere cu impact în toate aspectele vieții personale și relaționale. Desigur că a începe să fim noi înșine este cel mai important. Cum am virat oare tocmai în această direcție?! Cred că am ajuns să lucrez cu oamenii din dragostea mea nativă pentru aceștia și să practic bioenergoterapia, considerând-o o formă complexă și profundă de vindecare.
De-a lungul vieții am avut parte de o suită semnificativă de încercări, culminând cu o poveste de viață reală, desfășurată începând din 2010 încoace pe parcursul a câțiva ani. Organismul meu a intrat la acea vreme în alertă cu patru forme de cancer - obiectivare făcută de aparatul de biorezonanță și de un medic român iscusit, fost medic de medicină de urgență și homeopat. În vara lui 2010 am intrat în cașexie. Eram o legumă - cum se spune - nefuncțională și imobilizată la pat. Iar dacă asta ar fi fost tot...Șansa mea a fost dată, în mare, de o credință interioară puternică, de cunoștințele și informațiile dobândite de-a lungul vieții, de întalnirea cu persoane, instrumente și situații extraordinare într- un moment de sincron..
Pentru cei care nu știu, bioenergoterapia este de fapt un cumul de practici terapeutice, care operează la niveluri și resorturi din cele mai profunde. Și dacă nimeni sau nimic nu v-a convins încă, vă invit să vă îngăduiți câteva momente de „experimentare”. Sesizați ghilimelele. Ați putea avea parte de niște trăiri sui-generis, în funcție de nivelul de receptivitate - deloc anticipabil - cu rezultate cel puțin interesante și cu condiția să vă dați voie. Atât.
Dacă ar fi să citez un motto preferat, care cred eu că mă reprezintă?! Îl voi da într-o limbă la fel de dragă sufletului meu: « Je ne suis ni d’Athènes ni de Corinthe, je suis citoyen du monde »; Socrate fiind unul dintre filosofii mei favoriți încă din anii de liceu. La 13 ani m-au intrigat câteva citate (apoftegme, ca să păstrăm spiritul timpului) și așa am simțit nevoia să caut ceva mai adânc.
Mărturisesc că procesul căutărilor nu s-a încheiat încă, fiind fericită și absolut recunoscătoare pentru toate ființele și aspectele ce mi-au fost hărăzite și care au contribuit la formarea, respectiv dezvoltarea mea pe acest sinuos drum. Mai știu că azi mă simt în sfârșit pregătită să călăuzesc cu răbdare și să transmit mai departe ceea ce eu la rândul meu am învățat, primit și mai cu seamă trăit, cu credința fermă că într-o bună zi, învățând să trăiesc prezentul, voi ști cu adevărat cine “sunt”.
Descarca CV pregatire profesionala Lucia Moglan
Servicii